Bună seara, dragii mei. Scriu acest articol din creierii nopții, efectiv, pentru că m-am supărat destul de tare. Site-ul mi-a fost spart. E un hack destul de cunoscut, nu sunt singura care a pățit-o, însă, pe moment, mi s-a năruit toată lumea.
Chiar dacă nu mai am timp să scriu, iar, din această cauză, update-urile mele aici sunt din ce în ce mai rare, totuși țin la acest spațiu pe care l-am creat și la voi, cei care citiți. Mi-ar fi părut rău să pierd tot.
Salut, dragii mei. Știu, nu am mai scris un articol pe acest blog de aproape 1 an. Așadar, voi începe prin a explica și de ce, pentru cei cărora poate v-a fost dor de mine (șanse de 0.00000001%, dar o fată poate spera). Am fost absolut extenuată, fizic și psihic, nu doar din cauza contextului pandemic, ci și din cauza faptului că am jonglat cu 2 joburi, ambele în domeniul content writing-ului.
2020 a fost un an dramatic și plin de schimbări pentru noi toți. Declanșarea unei pandemii globale, criza economică și izolarea pe perioade extinse nu au făcut decât să schimbe dramatic modul în care trăim și lucrăm.
Unul dintre trendurile care au prins teren în 2020 este munca de la distanță - atât de mult încât analiștii sunt de părere că se va menține în 2021, dar și pe mai departe.
Prost, bineînțeles. Dar fata voastră a revenit în aceste colțuri sumbre ale internetului (platformele de recrutare) după o absență prelungită ca să constate acest fapt și să plângă în veșnicul pahar colector de lacrimi care stă să dea pe afară.
Asemeni multor români, contextul actual al crizei m-a afectat destul de semnificativ și pe mine. Dar, pentru că singurul mod în care știu să-mi rezolv problemele este prin caterincă, am zis să mă înarmez cu răbdare și cu simțul umorului la purtător.
Bună seara, frații și surorile mele și bine ați revenit în cel mai fain colț al internetului alături de gazda dumneavoastră. Nu o să vă întreb cum vă simțiti în carantină pentru că nu vreau un bocanc virtual peste ceafă, dar voi presupune că ați numărat deja toate cele 3 fire de păr din cap în ultimele 10 minute și că sunteți pe cale să o luați de la capăt.
Nu vreau să vă deranjez rutina, așadar vă propun o lectură light, de seară....
Aș vrea să mă opresc, jur. Aș vrea să-mi savurez apa minerală liniștită într-un colț obscur al internetului, prăfuit și uitat de lumea bună din ziua de azi care se uită la Dana Budeanu sau stă pe chiștoc toată ziua (tik-tok?).
Dar...no se puede. Nu când există astfel de bijuterii, trimise cu atâta patos și generozitate de voi sau găsite, din întâmplare, de subsemnata pe cele mai mari platforme de recrutare din România. Impresia mea e că nimeni nu filtrează ce se pune acolo pentru că le place caterinca la fel de mult ca nouă.
Încă se așterne zăpada (și praful) peste câmpul de panseluțe HR-iste unde totul este roz și plin de pasiune și skilluri…anul nou abia își face simțită prezența dar, asemeni unui brav luptător în fața provocărilor vieții, acesti soldați ai “atragerii” și “retenției”, dătători de bonusuri și “incentives”, nicidecum de dureri de cap au decis să ne delecteze încă din prima lună cu noi elucubrații care se cer analizate.
De ce? Pentru că putem și pentru că vrem.
Dar, înainte de asta, vă propun să facem o paranteză și să ne întrebăm, deschis și cinstit – what is wrong with us? Și prin „us” ne includem pe toți cei implicați în procesul de recrutare – manageri, candidați, HR-iști etc. Să vedem împreună...
De Crăciun, fii mai bun, nu mai recruta, spune da, nu spune nu...șterge pliz anunțul...
Știu, sunt o artistă, aplauzele la final, vă rog. Bună ziua, dragi prieteni iubitori de cozonac și vin fiert, ce mai faceți? Bine, sănătoși? Vă căutați de lucru în preajma Crăciunului? Dacă nu...poate o să vă fac să vă răzgândiți.
Pentru că, în această perioadă, ofertele „atractive” și „challenging” abundă în aer mai ceva ca mirosul de turtă dulce, vă promite șefa. Recrutorii vin cu un plus de inspirație în zilele de iarnă – putem intui că mercurul scăzut din termometre le-a ajuns direct la circumvoluțiuni și i-a gâdilat la creativitate.
Bună ziua și bine v-am regăsit la un nou episod din seria – „ce au fumat recrutorii și îmi pot da și mie?”. De data aceasta ne îndreptăm atenția, vitriolul și glumele proaste asupra unui domeniu minunat în care să-ți verși avântul creativ ca un râu de pădure, desigur, dacă reușești să și prinzi un job – marketing-ul. Însă, după cum știm cu toții, în speță cei care își caută de lucru în digital marketing online sau offline în 2019, nu este deloc un lucru simplu.
A cui este vina? A anunțurilor care ne jignesc neuronii? A recrutorilor care nu știe maică ce recrutează sau ce e alea marketing, doar au auzit că e cool să scoată și ei un post la bătaie pentru fomiști? A managerilor care poate ar avea oameni buni de HR în echipă, dar nu îi lasă să facă nimic, ci le dictează ei anunțurile? Să vedem....
Bună seara, dragi concetățeni și bine v-am regăsit la un nou episod în care ne minunăm în fața inepțiilor debitate cu atâta grație și iexpertiză de crema HR-ului românesc.
Câteodată mă abțin. Însă aceasta nu este una dintre acele zile.
Pentru că, vedeți voi, cum stăteam eu liniștită și îmi savuram apa minerală, ca să citez din clasici, mi-a apărut în câmpul vizual această bijuterie de articol care promite să-ți facă o venă să pocnească la cap încă din titlu:
Bine v-am regăsit. Pentru acest superb început de săptămână, vă propun un text despre HR-iști, motivarea angajaților, satisfacție profesională și alte specii asociate, rezultat al unei discuții cu două prietene și al lecturării unui articol foarte mișto marca Doru Șupeală.
Dacă sunteți HR-iști sau pur și simplu interesați de domeniu ca mine, vă invit să rumegați foarte bine ce e scris acolo înainte să reveniți la acest articol.
Țin să menționez, din capul locului, următoarele – pentru toți cei care mă urmăresc, scopul meu nu este să îmi ridic blogul făcând mișto de HR-iști, din contră. Respect foarte mult domeniul resurselor umane și pe adevărații profesioniști care activează în el, care înțeleg importanța oamenilor pentru succesul oricărui business, care nu folosesc sintagme ca motivație în muncă sau performanță doar ca buzzwords care dau bine, ci care pătrund în profunzimea acestor termeni.
Ah, studenții…categoria profesională de care în trecut fugeau firmele ca de ciuma bubonică, acești tineri vlăstari care primesc mereu prezumția de incompetență, cărora li se reproșează mereu că sunt proști, că nu știu nimic, că nu au experiență, dar nici nu li se dă vreo șansă să învețe fără bătaie de joc, bani de semințe sau o strângere de mână (la ușă) ca răsplată.
Ești student și ai buzunarele goale? Facultatea nu te-a învățat nimic pentru că sistemul educațional din România e șubred, învechit și colectează mai multe taxe ca ANAF-ul? Ești șomer cu diplomă deși ai muncit mai mult decât asistații sociali și poate ai mai parcurs și cursuri de specializare dar angajatorilor tot nu le pasă? Vrei și tu să-ți procuri propria zacuscă fără să mai ceri ajutor de la părinți? Ei bine, vei fi încântat să afli că firmele, mai nou, oferă joburi pentru studenți și absolvenți pe bandă rulantă și chiar se „bat” pe aceste categorii de tineri.
Acum câteva luni bune, sfântul internet mi-a scos în cale această bijuterie de articol. Este foarte posibil să îl cunoașteți pentru că într-o perioadă devenise semi-viral. Dacă nu, vă invit cu cea mai mare căldură să-l citiți înainte. Autorul a reușit să surprindă într-un mod elocvent și cu argumente pertinente incompetența HR-istă din spatele formulărilor standard, clișeice, lipsite de originalitate sau chiar logică dintr-un anunț de recrutare.
Le știm cu toții, le auzim zilnic și cu siguranță ne-au ieșit pe nas – salariu motivant, echipă dinamică, mediu de lucru provocator. Ne enervează, ne agasează și, mai mult decât atât, frustrează orice candidat. De ce? Pentru că, după cum probabil v-ați convins din experiența personală, în spatele acestor sintagme cu vag iz de marketing amatoricesc presărat cu teleshopping se ascunde, de cele mai multe ori, opusul celor promise.
Continuăm seria ofertelor de muncă penibile din domeniile creative cu noi adiții care ne pun la încercare neuronii. I saved the best for last, as promised (iertați-mi romgleza).
Pentru acest ultim articol, am selectat apogeul penibilului, crema anunțurilor, cireașa de pe tortul incompetenței HR-iste, dacă vreți, pentru că îmi sunteți dragi și meritați doar ce-i mai bun. Aceste anunțuri de angajare în publicitate pe care urmează să vi le prezint sunt, cred eu, cele mai savuroase de până acum.
Articolul precedent despre acest subiect a avut un succes răsunător în acest mic spațiu al meu din mediul online. Este în prezent cel mai citit articol al meu iar, pentru asta, nu pot decât să vă mulțumesc.
Poate vă place cum îi trag de urechi pe HR-iștii sau pe managerii responsabili cu redactarea acestor savuroase anunțuri. Poate v-ați lovit chiar voi de aceleași probleme atunci când vă aflați în căutarea unor job-uri în publicitate, comunicare și marketing. Poate pur și simplu v-ați săturat de valul lung de inepții cu pretenții de “formulări pentru atragerea tinerelor talente”, cu ghilimelele de rigoare, bineînțeles.
Ah, industriile creative. Acum câțiva ani erau pe val, după cum bine știm cu toții. Era o onoare să fii unul dintre privilegiații cu locuri de muncă în publicitate, să te lauzi pe la prieteni că ești PR-ist nu știu pe unde sau creative director în nu știu ce agenție de prestigiu. În anul de grație 2018, însă, lucrurile s-au schimbat.
Se pare că publicitatea și-a cam pierdut poziția privilegiată din mentalul colectiv. Nu mai este asociată nici pe departe cu imaginea iconicului tren din reclamele Coca Cola ci cu un domeniu perimat, demult apus. Explicațiile pentru care foarte multe locuri de muncă în publicitate nu mai atrag sunt multiple.
