Salut, dragii mei. Știu, nu am mai scris un articol pe acest blog de aproape 1 an. Așadar, voi începe prin a explica și de ce, pentru cei cărora poate v-a fost dor de mine (șanse de 0.00000001%, dar o fată poate spera). Am fost absolut extenuată, fizic și psihic, nu doar din cauza contextului pandemic, ci și din cauza faptului că am jonglat cu 2 joburi, ambele în domeniul content writing-ului.

Iar, pentru colegii mei de suferință, probabil această realitate nu este deloc străină – atunci când lucrezi în content marketing de foarte mulți ani cu pauze minimale, ajungi să te confrunți cu un alt tip de oboseală, greu de învins. Este oboseala dată de consumarea excesivă a resurselor creative. Nu trece cu somn. Nu trece cu rugăciuni. Nu trece cu bătaie. Nu trece cu beutură și manele. E un burnout care nu iartă pe nimeni și pe care nu i-l doresc nimănui.

Însă, mi-am dat 2 palme în sfârșit, după lupte seculare, și am revenit cu un nou articol pentru voi, unul mult mai lung și documentat. Vom analiza contextul actual, din ultimul trimestru al acestui an și cum se adaptează hașerii și piața în general la ceea ce se întâmplă, urmat de veșnicele anunțuri de recrutare penibile.

Înainte să intrăm în pâine, vreau să mulțumesc pe această cale și celor care mi-au scris pe pagina de Facebook a blogului să mă întrebe de viață, curioși să afle dacă am murit. Nu, nu încă. Mai am multe de spus până în acea zi fatidică.

Așadar, să începem....

Pandemia ne-a adus o piață a muncii dominată, în sfârșit, de angajat

Probabil ați auzit de fenomenul The Great Resignation din Statele Unite - inițiativă spontană prin care milioane de muncitori din toate domeniile, însă mai ales retail, fast-food și restaurante, și-au dat demisia. Acest fenomen ni se aplică și nouă – pandemia, statul acasă, crizele economice și sanitare, toate ne-au dat posibilitatea să reflectăm și să realizăm ce contează cu adevărat pentru noi.

Iar, surpriză, oamenii au descoperit că nu mai suportă să fie luați de proști, plătiți mizer, exploatați pe 2 semințe și desconsiderați în fiecare zi. Oamenii au descoperit, poate, că nu au nevoie de un șef, că pot lucra pentru ei înșiși dacă au un set de skill-uri monetizabile, că își pot face programul după bunul plac și că nu au nevoie de un interval prestabilit arbitrar de altcineva (9-5), dacă ei sunt productivi la 11 noaptea.

Iată-ne, astăzi, aici, la final de 2021, pe o piață a muncii în care angajatorii încă plâng cu lacrimi de crocodil – "nimeni nu mai vrea să muncească". Doar asta auzim din gurile lor. Amuzant cum nu mai răsună și veșnicul – "sunt 100 la ușă". Poate pentru că nu mai sunt. Poate pentru că li s-a închis acea ușă în nas de prea multe ori. Poate pentru că acum așteaptă în fața altor uși, în occident, uși care se mai și deschid.

Însă, în afara acestor lamentări demne de o telenovelă turcească, nu apar și schimbări notabile în abordare sau mentalitate din partea departamentelor de HR și a managerilor. De aceea, și în 2021 găsim anunțuri de recrutare absolut penibile, cu cerințe deloc adaptate contextului actual pandemic sau inflației accelerate din țara noastră. Iată doar câteva dintre acestea....

Anunțuri de recrutare penibile din 2021 - ediția de sfârșit de an

#1 Hai te rog la noi, dar că nu îți spunem cine suntem

Un alt lucru pe care oamenii l-au învățat în această perioadă de criză este să nu mai cadă plasă acestor mind games ieftine ale recrutorilor și companiilor care refuză să se legitimeze concret.

Cu siguranță vi s-a întâmplat și vouă să vreți să aplicați la un job și să fiți întâmpinați fie de formulări de tipul – "companie confidențială", "companie nespecificată" SAU truisme goale de tipul – "lider pe piața izolațiilor", "lider în construcția de nave aerospațiale" etc.

Aceste formulări nu doar că nu înseamnă absolut nimic dacă nu sunt probate de dovezi (ex: "suntem lideri pt că am avut vânzări de X lei în anul 2021, iar competitorii noștri au avut vânzări de Y lei"), dar ne și jignesc inteligența și capacitatea de a gândi critic și rațional. Dacă ați fi într-adevăr o companie atât de bună, de ce ezitați să vă legitimați în fața candidaților?

Toată lumea știe că nu vreți să vă dați numele pentru că ați făcut nasoale sau sunteți plini de recenzii negative pe Glassdoor și nu vreți să le citim. Next.

Cel mai tare mă amuză oamenii care recrutează în domeniul marketing-ului, apoi încurcă atribuțiile redactorului și ale editorului. Repeat after me – redactorul REDACTEAZĂ, EDITORUL editează. E evident și din numele lor, nu? Aparent nu. Aparent sunt termeni interschimbabili și putem face o ciorbă de atribuții pentru că oricum nu va aplica nimeni.

Also, cum poate atmosfera să fie relaxată? Un om este relaxat. Atmosfera este, eventual, RELAXANTĂ.

Iar dacă simțiți nevoia să repetați cuvântul modern de 2 ori în 3 cuvinte, voi presupune că oferiți doar un scaun și un laptop și vreți și mătănii pentru asta.

#2 O să muncești ca un sclav și vrem să știi asta

Știu că au început să prindă inclusiv în mediul corporatist din țara noastră formulările clișeice din anunțurile de angajare din SUA. Nu înțeleg de ce am dori să avem cultura de muncă oribilă din state, unde nu există concediu de creștere a copilului, unde poți fi dat afară oricând because capitalism, unde nu există timp liber și trebuie să te sacrifici pe altarul companiei.

În traducere liberă, nenicii de mai sus vor să zică...

• Team player – va trebui să faci munca a minim 2 oameni și vei fi plătit la fel de prost ca cel mai incompetent dintre colegii tăi
• Willing to work extra hours – extra hours ARE the norm, nu există program fix, cum adică vrei să rupi ușa la 5? De la ora aia abia o batem în cuie iar pe tine te zidim în scaun

50 ore pe săptămână pentru 800 dolari în anul de grație 2021? Ați reținut, da? Iar printre responsabilitățile voastre se numără – moderator de conținut, e-mail communications, data analyst, strategist etc.

S-a întâlnit hoțul cu prostul. Time is money, Americans. Exceptând când veniți pe plantație în România să luați niște sclavi EFTINI.

#3 Copywriterii programează și fac SEO, nu?

Dacă ați simțit cum vă circulă sângele prin vene mult mai alert la vederea acestei sume mirifice lunare, vă înțeleg. Și eu am fost studentă, știu cum e să valorizezi totul în borcane de zacuscă. Însă, să vă spună fata voastră bătrână (tocmai am făcut 26 de primăveri) un secret – NIMENI nu vă dă banii ăștia fără să pretindă dublu, triplu și peste de la voi. Ori vă vor lua voința de a trăi, ori vă vor lua timpul, ori vă vor jigni inteligența...

Iar instinctele mele de om bătrân confirmă că am dreptate imediat ce retina mea se întâlnește cu inepțiile din josul paginii. Iată de ce:

SEMrush, AHREF, SEO, Outreach, Link Building....toate acestea nu au nicio treabă cu meseria de content WRITER sau copyWRITER.

Niciun job din domeniu nu vă poate pretinde aceste lucruri pentru că nu țin de competența voastră. Ai lăsa un pizzar să-ți schimbe o lustră? Nu cred. Atunci de ce ai lăsa un scriitor să-ți facă strategie SEO? Sigur, poate avea noțiuni de bază, este și indicat să le aibă, dar sub nici o formă nu trebui să știe aceste lucruri la nivel avansat iar aceste activități nu trebuie să reprezinte 2/3 din atribuțiile indicate în fișa postului.

Serios, băieți, căutați în dex ce înseamnă cuvântul WRITER măcar, dacă tot parles-vous engleză așa bine. Hint – nu schimbăm bujii.

#4 Vrei să fii marketing online și miliardar în același timp?

Acești răsăriți angajează un marketing online. Nu râdetz, vă rog. Nu e prima dată când văd astfel de anunțuri și probabil nici pentru voi. Efectiv oamenii nu fac diferența între numele DOMENIULUI și denumirea profesionistului ce va fi înscrisă în FIȘA POSTULUI. Dragi aceștia, voi angajați un OM. Nu angajați un domeniu. Dăcât zic.

Also, dacă vă sângerează ochii de fericire văzând atâtea parale mai sus...Cristina cea bătrână simte din nou cu al 3 lea ochi o perturbanță în câmp...ul muncii. Urmează o țeapă.

Pe scurt, dragi concetățeni, stimabilii au umplut o pagină cu povești nemuritoare. Nu exagerez, ochiul meu antrenat spune că erau cel puțin 500 de cuvinte. Pentru că țin la timpul vostru, chiar dacă nu m-ați citit de un car de ani, am lăsat mai sus doar nestematele anunțului.

Cum identificăm o țeapă în domeniile creative? Ei bine, dragii mei, mai sus găsiți toate elementele care să vă ajute:

• “Oricine poate” – Check (în traducere liberă, să știți de la mine, atunci când oricine poate, de fapt nimeni nu poate)
• “Investiție minimală, mii de euro randament” – Check. Get rick quick? Veniți chiar aici, se poate, doar am reușit EU. Și pentru că EU sunt centrul universului, oricine poate face ca mine. Avem exact aceleași șanse și parcurs în viață, duh.
• „Bani de-i învârți cu lopata cu efort mic sau fără niciun efort” – Check. Atunci când le promiți oamenilor că vor atinge nirvana în muncă, i-ai prins. Însă, newsflash – foarte puțini oameni fac bani mulți fără efort. Exceptând parlamentarii și ăia care fură. Aka aceiași.
• „Dacă te implici X%, vei avea parte de Y” - Asta spun și MLM-urile. Cu cât te implici mai mult ca pion înfometat la baza piramidei, cu atât ăia de la vârf pot să-și ia mai multe yacht-uri. Got it.

Am învățat ceva din această criză pe piața muncii?

După cum puteți observa mai sus, mulți dintre angajatori nu doar că nu au învățat nimic, dar se încăpățânează să creadă în continuare că astfel de abordări vor merge la nesfârșit. Poate tocmai de aceea le văd anunțurile repostate la câteva luni distanță. Nu am mai fost activă pe propriul blog de un an aproape, dar chiar și eu observ aceiași angajatori în industriile noastre creative – publicitate, marketing, conținut etc.

Pot spune cu mâna pe inimă că 90% dintre ei nu au învățat nimic. Ei cred că suntem într-o criză tranzitorie (la fel ca inflația, NOT) și că angajații doar acum se află în poziție de putere și vor ajunge să lingă pe jos în fața angajatorilor în curând. Departe de adevăr, mai ales dacă vorbim de forța de muncă specializată.

Realitatea este, însă, cu totul alta. Odată ce te confrunți cu o situație de criză pe toate planurile, ești forțat să-ți schimbi perspectivele, să-ți reevaluezi prioritățile. Ceea ce suportai acum un an nu vei mai suporta acum, nu când tocmai ai realizat cât de scurtă este viața și că poți muri mâine.

Iar angajatorii, chiar și atunci, se vor lamenta în spatele sintagmei-motto – "nimeni nu mai vrea să muncească".

Greșit – nimeni nu mai vrea să muncească PENTRU TINE.

Atât.