De Crăciun, fii mai bun, nu mai recruta, spune da, nu spune nu...șterge pliz anunțul...

Știu, sunt o artistă, aplauzele la final, vă rog. Bună ziua, dragi prieteni iubitori de cozonac și vin fiert, ce mai faceți? Bine, sănătoși? Vă căutați de lucru în preajma Crăciunului? Dacă nu...poate o să vă fac să vă răzgândiți.

Pentru că, în această perioadă, ofertele „atractive” și „challenging” abundă în aer mai ceva ca mirosul de turtă dulce, vă promite șefa. Recrutorii vin cu un plus de inspirație în zilele de iarnă – putem intui că mercurul scăzut din termometre le-a ajuns direct la circumvoluțiuni și i-a gâdilat la creativitate.

Vești bune pentru noi – nu ne mai râdem de orice fel de anunțuri, ci de oferte festive di tăt. Nu ne mai smulgem părul din cap așa, simplu și fără scop, ci pe ritmuri de Jingle Bells.

Recrutare de Crăciun - TU să fii mai bun, NOI ne mai gândim

Știți ce se schimbă de Crăciun în mentalitatea specialiștilor în resurse umane și a managerilor românași ahtiați după clișee ca "experiență", "pasiune" și "skill-uri"? Un mare nimic, bineînțeles.

Candidații trebuie în continuare să fie cei mai buni, cei mai darnici și amatori de muncă pe gratis, în timp ce HR-iștii trebuie să îndeplinească minimul absolut, ca de obicei. N-ați auzit că sunt 100 care așteaptă la ușă? Evident, blocați printre troiene, dar sunt acolo, salivând la mirifica "poziție" (nu putem zice post că ne doare rău la amigdale), se bat între ei cu lopețile în loc să curețe zăpada, atât sunt de disperați să vină în compania noastră.

Case in point? Din inima Transilvaniei am cules aceste mostre de înțelepciune HR-istă. Penibilitatea nu ține cont de anotimp, așadar luați un loc și hai să ne bucurăm de oferte de muncă cu adaos de ho ho ho, analfabetism funcțional, ce e fișa postului și confidențialitate maximă că doar de ce și-ar da compania numele în anunț? Acum că v-am răpit juma de viață cu introducerea asta, luați și consumați (în moderație că vi se apleacă):

P.S. Legenda spune că dacă bei o pălincă înainte, nu îți va pocni o venă la cap citind rândurile de mai jos.

#1 Credem în comunicare...dar noi nu-ți spunem cine suntem pentru că fuck you.

Cum să NU îți dorești să te angajezi la o companie care...

• Nu își dă numele pentru că secret de stat, ce-i cu pretențiile astea pe tine?
• Vrea 2 posturi în 1 de la tine (ahem, multitasking)
• Nu îți spune cu cât te va plăti (detalii)
• Are pretenții cât casa....

V-a ieșit pălinca aia pe nas? Încă nu? Mie îmi place maxim ipocrizia la primele ore ale dimineții, nu știu de voi. Bă, cum să ceri lucruri d-astea fine ca skilluri, comunicare, research, creativitate (jumătate în engleză pentru că româna e pentru plebe), să vorbești despre occidentalisme ca deschidere și transparență...ca apoi să nu-ți dai numele? Nu, serios, cum să faci asta?

Sau brandul ăla e într-o ascensiune atât de rapidă încât dacă îi pronunți numele cade și se scufundă la 10m sub pământ ca o cârțită? Sau, mai am o bănuială, stimați oameni secretoși ca FBI –ul – brandul vostru e cumva Voldemort? Dacă îi zici numele te ia blestemele? Întreb să știu dacă dau foc la niște salvie în colțurile camerei, preventiv, înainte să aplic...

#2 Am vrut să postăm pe Tinder dar ne alunecară deștele pe taste

Stimații recrutori amatori de matrimoniale s-au regăsit, dintr-o mică eroare, pe site-ul Hipo, o platformă de recrutare pentru...companii serioase și d-astea. Nu-i nimic, se întâmplă să greșim și la case mai mari...dar, dacă tot au ajuns aici, eu zic totuși să-i și ascultăm. Ce avem de făcut pentru a menține o relație bună? Aflăm la prima ședință de consiliere în cuplu, ediția HR.

Luați cu pâine...

Cum stați cu vena aia, bine? Acum, mai în glumă mai în serios, o traducere liberă a celor de mai sus ar arăta cam așa...

• Să înțelegi ce nevoi au cei pe care îi vei ajuta (empatie) – hai să începem prin a stabili că nu asta înseamnă empatia, vreți? Dacă tot folosiți termeni din psihologie, nu v-ar plăcea să-i și înțelegeți? V-am lăsat o definiție în limba engleză, o regăsiți mai jos...

• Iar, dacă nu înțelegeți mult iubitul grai anglo-saxon deși slabe șanse, la cât îl regurgitați, vă explic eu ca o dășteaptă ce sunt – empatia implică mai mult abilitatea de a te pune în locul celuilalt. Este o diferență între a fi capabil să faci asta, a simți efectiv ce simte o altă persoană și a-i "înțelege" nevoile detașat, de la distanță, la un nivel superficial și declarativ, fără implicare personală. Aceea pe care ați enunțat-o voi numai empatie nu se poate numi. Cu alte cuvinte, pot înțelege ploaia dar nu mă pot pune în locul ploii, nu știu cum e să te prelingi peste un câmp de lalele primăvara deși ar fi mișto să aflu. Sau, dacă vreți o analogie mai bună – voi puteți ÎNCERCA să înțelegeți ce nevoi are candidatul..dar evident nu vă puteți pune în pielea lui. Dacă erați capabili să faceți asta pe bune, nu postați așa ceva pă interneți să vă faceți de minune ca nea Adi (măcar el dă 500 euro la lăutari, voi nici măcar nu ne-ați spus cu cât ne-ați plăti – spoiler alert - empatia NU ține de foame).
• Să exersezi un simț al echilibrului și corectitudinii în gestionarea conflictelor întâlnite – de ce presupuneți că vor apărea conflicte, așa, pe nepusă masă? Nici nu ne cunoaștem încă, invitați-mă măcar la o cafea înainte să presupuneți că o să o vărs pe voi. Traducere liberă? Dacă apar certuri, noi avem dreptate iar dacă nu ești de acord, nu ești corect, ne luăm jucăriile și plecăm.
• Meticulos și ordonat ca un neurochirurg, curios și pasionat ca un explorator – promit solemn că o să fiu toate astea atunci când învățați și voi să scrieți un anunț de recrutare articulat ca un Shakespeare
• Roadele acestor plusuri le vei culege tot tu, cât timp ne sincronizăm în acțiuni – cu alte cuvinte, faci ca noi, vei evolua și te vei perfecționa. Refuzi? Pa și la gară. Nu poți evolua fără noi, by the way, ești fraEr și nu știi să apeși două taste dacă nu te ajutăm.
• Șapte ani de acasă e un minim necesar pentru amabilitatea necesară în domeniu – nuuu, zău...păi și voi unde ați arătat că îi aveți în tot anunțul ăsta? Practice what you preach, HR, practice what you preach.
• Super apreciate sunt capacitatea de a lucra sub presiune, cu deadline-uri = căutăm un sclav care să sclavagească bine și îl premiem cu și mai mult sclavagism dacă reușește

Și, exact când credeam cu toții că exponatul de mai sus nu poate deveni mai bun de atât, primim un croșeu de dreapta fix la bunul simț...pentru că noi încă îl avem...
Cum poți, în același anunț de recrutare să vorbești despre relații pe termen lung, parteneriate, colaborări etc. etc...iar două fraze mai jos să o dai pe șantaj emoțional? Nu așa se face în relație, mon cher, că nu merge cu obligatul...ăla e viol. O să merg la TRENING dacă vreau, da? Pentru că ființe cu voință liberă, pentru că "empatie" și așa vrea vena mea care abia se mai ține intactă cu o bucată de scotch acum.

P.S. Anunțul vostru are nevoie serioasă de terapie de cuplu că e dragoste cu năbădăi pe acolo. Am eu un număr de telefon, numele ei de familie rimează cu Donose, e acreditată, sunați-o oricând că vă ajută.

#3 Digitalizăm spațiul cu puterea minții

Vrei să cucerești spațiul cu puterea tastelor? Poți ajunge până la stele direct din birou, dacă îți lași mintea să se umfle de cunoștințe ca un airbag...numa’ nu prea mult că face bum.

Fraților, nu știu de voi, dar eu mereu mi-am dorit provocări industriale. Cred că marketing-ul are alt gust între hale de beton și aeronave, îți gâdilă mai bine KPI-ul și Analytics-ul prinde aripi. Dacă am și „abilități în lucrul cu calculatorul”, mi se mai gâdilă și Google Translate-ul. Win-win. Luatz de aplicatz, dragi concetățeni, e locuri limitate în aeronavă.

#4 Vorbim o limbă similară cu româna…

Ați auzit cu siguranță, dragi cititori, despre scandalul ăla cu testele Pisa. Că elevii e proști, dom’le, că generațiile astea e pline de lepre care nu știe nici să se lege la șireturi, că nu se mai învață ca pe vremea mea, că suntem rușinea Europei, ham ham ham și miau miau miau. Ei bine, voi face o observație pe care nu vrea să o audă nimeni – nu poți da vina pe actuala generație fără să tragi la răspundere și generația precedentă, responsabilă și exponentă a unui sistem perimat și comunistoid care scoate analfabeți pe bandă rulantă cum scoate magicianul iepuri din joben la circ…

Și, în acest circ tragic-comic, avem exemple de analfabetism funcțional la toate nivelurile, inclusiv la stimatele companii care ar trebui să angajeze tinerii muncitori și liberi din România, și la stimații recrutori care ar trebui să-i atragă. Luați cu un Nurofen, de data aceasta…

Numai mie îmi dă impresia acest anunț de recrutare că fu compus în Google Translate, între 4 beri și 2 shoturi? Candidatul “de succes” (pentru că e într-adevăr un succes personal să dai Apply la așa ceva), acest ACEST creativ al zilelor noastre trebuie să știe multe, stați așa că încă n-ați aflat nimic.

După responsabilitățile responsabile, vine calificările obligatorii..

Concluzii...

Ce vă doriți să vă aducă Moșul anul acesta, dragi cititori? Joburi mai bune, puțin respect pe fundul borcanului de cerințe inepte și pretenții atunci când aplicați pentru un post, anunțuri de recrutare care să nu vă jignească inteligența...șosete? Toate cele de mai sus?

Ho ho ho, nu se poate, tot ce avem e caterincă și haz de necaz.

P.S. Data viitoare când vă aud că nu vă mai găsiți forță de muncă, dragi manageri/angajatori/HR-iști, că ai naibii tineri pleacă să lucreze ca niște idioți pe 3000 Euro în afară, o să-i zic moșului să vă aducă o nuia sau poate o oglindă, să vă vedeți și propria reflexie.

Acum că ne-am răcorit, vă urez în avans un Crăciun Fericit!