Încă se așterne zăpada (și praful) peste câmpul de panseluțe HR-iste unde totul este roz și plin de pasiune și skilluri…anul nou abia își face simțită prezența dar, asemeni unui brav luptător în fața provocărilor vieții, acesti soldați ai “atragerii” și “retenției”, dătători de bonusuri și “incentives”, nicidecum de dureri de cap au decis să ne delecteze încă din prima lună cu noi elucubrații care se cer analizate.

De ce? Pentru că putem și pentru că vrem.

Dar, înainte de asta, vă propun să facem o paranteză și să ne întrebăm, deschis și cinstit – what is wrong with us? Și prin „us” ne includem pe toți cei implicați în procesul de recrutare – manageri, candidați, HR-iști etc. Să vedem împreună...

Recrutare în 2020 – încă stăm pe loc? Spre ce ne îndreptăm?

Am fost recent la un curs de employer branding la Brașov. Înainte să vă inflamați, nu, acest articol nu este un advertorial, stați liniștiți – în general promovez doar lucrurile în care cred și îl aduc în discuție pentru că, sincer, mi-a deschis capul.

Kintesența cursului a fost următoarea – în employer branding cel mai important lucru e să stabilim relații cu oamenii. Și nu orice fel de relații, ci unele autentice. Aici cred eu că li se rupe....filmul mai marilor de prin companii și de aceea am eu material să fac enșe mii de serii cu exemple de “Așa Nu” în recrutare.

Pentru că în anul de grație 2020, dragii mei, încă ne place să epatăm și să ascundem mizeria sub preș ca recruiteri, manageri sau chiar angajati speriați de bombe să nu cumva să supărăm conducerea. Pentru că încă mințim în CV-uri, dar și în anunțuri.

Pentru că încă avem impresia că generatia Z și milenialii mai pupă clișeele de tipul “ai posibilitatea să avansezi”…dar nicio certitudine. Pentru că încă avem impresia că IT-știi sunt aroganți și nesimțiți pe piață doar pentru că nu vor să facă treabă de 10 oameni pe salariul unuia singur (cc: marketing. E cam în aceeași oală).

Pentru că nici in ceasul al 12-lea nu ne dorim răspunsuri reale, lipsite de inflorituri la întrebarea – “de ce nu îi atragem pe ăștia?” ci ne dorim să fim menajați și auzim doar ce vrem să auzim.

Adevărul e altul...adevărul e că anunțul este produsul, compania este brandul – nimeni nu cumpără pentru că vindeți gogoși și nici măcar d-alea bune, cu cremă, de la LIDL. Nu aveți credibilitate, propunere de valoare și, pe alocuri, nici măcar banalul bun simț. Nimeni nu mai stă la ușă pentru că, repet, nimeni nu mai vrea să intre.

Nu poți face HR fără marketing și vice-versa. Problema fundamentală e că niciuna dintre stimatele companii pe care le vom aduce in discuție mai jos (din păcate reprezentative pentru întreaga situație dezastruoasă a resurselor umane în România anului 2020) nu realizează că aceste anunțuri sunt produsul “brandului” lor, cu ghilimelele aferente, sunt cartea lor de vizită în online.

Jobul este produsul și este ambalat în cea mai mare scârbă și lipsă de inspirație. Iar brandul? Ce e maică, alea? Nu știm și nu ne interesează, dă click pe Apply dacă tot am plătit anunțul ăsta...

Recrutare în 2020 – atât putem? Atât putem…

#1 Do you English? Yes!

Ah ce-mi plac companiile care vor să îndeplinești standarde pe care nici ele nu le au, care au pretenții de la candidați la lucruri fine ca implicare și bun simț când ele oferă o clanță la ușă. Știți voi, alea gen – ne dorim să nu vorbești necorect româna pentru că ținem la gramatică...iar ei au 10 typo-uri într-un anunț de 100 cuvinte. Case in point? Ăștia de mai sus vor să vorbiți bine engleza...because somebody has to.

Got it, boss. Pă 500 Euro sigur o să aplice Hemingway însuși.

#2 Angajăm să nu stăm degeaba pă interneți

Nu știu când s-a transmis și înrădăcinat în mentalul colectiv recruitoresc ideea că marketing = design sau că marketing = grafică. Suspectez că, la un moment dat, un răsărit a aruncat așa o pastilă și lumea a ingerat-o, fără prea mult simț critic...

Dar odată ce ideea a prins teren și a fost ridicată la rang de consens în industriile creative, nu le mai iese din cap nici cu operație pe circumvoluțiune deschisă...donez un bisturiu oricărui medic priceput care poate să le schimbe programul în marketing = mii de euro pe oră.

Ne-ar ajuta oleacă și pe noi să mâncăm mai mult de 2 sărățele la finalul lunii.

#3 Funcțiile nu înseamnă nimic pentru noi, sunt abstracte ca un tablou de Monet...

În această companie poți fi orice vrei tu...manager asistent marketer? Sarmale cu profiterol și dulceață? Cerul e limita...doar aplică și vom inventa un unicorn fără copite pentru tine...sau vei deveni chiar tu unul. Trebuie doar să ai carnet de....conducere...get it? Pentru că poți fi și director dacă vrei, nu ne pasă, toate funcțiile sună bine așa că le-am pus pe toate. Vrem DĂCÂT două lucruri de la tine....

Să ne spui exact unde stai pentru că SRI și să te integrezi repede, că aia nu e responsabilitatea noastră, e a ta. Noi îți arătăm ușa, are o clanță, doar intră și de acolo te descurci. Pwp.

#4 Suntem nebooni și nu ne tratăm #Unicitate #Branding

Am trăit să o văd și pe asta – să te branduiești ca lunatic și să vrei să atragi alți lunatici pentru a nu mai fi forever alone în nebunia ta, ci together alone...

Bonus points că m-au întrebat măcar dacă sunt fericită. Pe alți recruiteri îi doare la KPI de d-astea.

#5 La noi pasiunea te hrănește....spiritual. Peștii, în schimb, ne mor de fuame.

Traduceri libere pentru cele de mai sus..

• Atât de multă (pasiune) încât să vii la birou din plăcere = nu-ți plătim nici măcar biletul de autobuz, toată lumea știe că facturile se plătesc cu recunoaștere, felicitări și dedicare. Ieri mi-am luat un laptop de pe EMAG și am plătit cu o strângere de mână, mmkay?
• Dacă după 8 ore de serviciu îți vei menține zâmbetul, te invităm la o partidă de bowling = dacă nu, joci singur la păcănele cu banii ăia pe care nu ți-i dăm
• Încadrarea în termene limită și respectarea deadline-URILE – înseamnă același lucru dar am vrut să folosim și niște engleză că dă bine (e deadline-URILOR, by the way, primesc puncte bonus că am identificat asta? Vreau o steluță pe caiețel, vă rog)
• Să aprecieze procedurile și standardele = să facă ce zicem noi, când zicem noi, cum zicem noi, nu contează cât de cretin/inept sună
• Să găsească soluții pentru fiecare situație = să fie Rambo. Alternativ – dacă ceva merge prost, e vina ta, dacă merge bine, e meritul nostru că te-am „incentivat” (așa se zice acum în corporateză la "motivat", căutai eu. Mai vreau niște steluțe pe caiet sau o coroniță măcar pls)

Dar stați....

Aici măcar nu tai frunza la câini, ci dai la pește, dacă vrei. De asemenea, dacă ai dorința să-ți îneci amarul, o poți face...la propriu. Me gusta.

#6 Vrem să ne înmulțim dar e scump la clinicile de fertilitate....help us!

Nu am nimic altceva de zis, încă râd, nu știu de voi.

#7 Vrem un absolvent de grădiniță cu doctorat

Băi frații mei, din lista inepțiilor cele mai mari pe care le-am văzut pe interneți la capitolul recrutare, nu pot să nu menționez sintagme ca Specialist JUNIOR (cu variațiile – să aibă și un an de experiență). Nu vedeți nimic în neregulă cu astfel de formulări? Înțelegem că vreți să plătiți puțin sau nimic dar putem vorbi puțin și despre implicațiile mai largi ale unui astfel de trend în care competențele nu mai înseamnă nimic și facem o ciorbă de termeni antitetici pentru că fuck you?

Ai recruta un chirurg cu postliceală sau un inginer cu 8 clase? Clar nu, și cu siguranță s-ar râde întreaga populație a internetului de tine. Așadar, întreb și eu, firesc și retoric – de ce în marketing se permite? Estem noi mai proști sau pur și simplu vă place să ne jigniți inteligența?

Semnat,

O marketăreasă cu dăcât o licență, caut post pe linia de asamblare a cuvintelor. Plată la zi. Spor de noapte. Asigurare privată în caz de uzură psihică.

Concluzii

Voi încheia prin a spune că, dacă atât putem la capitolul recrutare în 2020, eu sunt sceptică sincer că ne vom mai face vreodată bine. Și nu, nu o spun din turnul meu de cristal, uitându-mă cu dispreț la oamenii de rând...o spun cu amărăciune.

Cred și vreau să cred în continuare că putem mai bine. Celor care nu fac lucrurile așa, doresc să le strâng mâna. Celor care fac lucrurile așa...și lor vreau să le strâng mâna (la ușă).

Pe data viitoare!