Bună, dragii mei. Sper că sunteți bine acum, spre finalul unui an dezastruos. Nu am mai scris de foarte mult timp un articol, însă acest subiect recent care se perindă prea puțin prin mass-media se cere abordat și analizat, deși nu face parte din tematica obișnuită a blogului.

Probabil ați auzit cu toții ce s-a întâmplat într-un magazin Carrefour din România, fie de pe Facebook, fie din alte surse online, din moment ce știrile mainstream cam tac din gură pe acest subiect. Pe scurt, o tânără de etnie romă a fost bătută de niște agenți de securitate pentru că intrase cu produse din alt magazin în Carrefourul din Brașov, de pe Calea București, și nu mai avea bonul fiscal pentru a putea dovedi că nu a furat. Știrea integrală o găsiți aici.

Mă simt obligată să scriu despre acest subiect în primul rând ca femeie, iar mai apoi ca brașoveancă și clientă fidelă a magazinului cu pricina. Dacă sunteți brașoveni și citiți aceste rânduri, sunt sigură că v-ați făcut cumpărăturile de acolo măcar o dată. De asemenea sunt sigură că vi s-a întâmplat să intrați cu produse din alte magazine și să rătăciți bonul fiscal sau, din oboseală, să uitați să prezentați produsele deja achitate agentului de la securitate sau să nu-l găsiți la intrarea în magazin.

De asemenea sunt sigură că nimeni nu v-a tratat ca pe un infractor din cauza asta, că nu ați fost bătuți cu bestialitate, că nu vi s-a acordat prezumția de vinovăție înainte ca măcar să puteți să vă susțineți punctul de vedere....doar pentru că aveți o altă culoare a pielii.

România, țara dreptății cu pumnul, discriminării și violenței asupra femeilor..

De ce să ne ascundem după deget? Cu toții cunoaștem această realitate, cu toții am citit statisticile. Violența asupra femeilor și discriminarea au ajuns să fie glume la cafea, glume la bere cu băieții pentru că, știm cu toții, atunci când nu te afectează pe tine în mod direct, ai dreptul să le faci. Iar, dacă persoanele vizate de glumele tale nesărate nu râd, înseamnă că nu știu să se distreze.

Ai dreptul să spui că homosexualii sunt sub-oameni și că merită bătuți în plină stradă pentru că așa a decretat un nene din cer. Ai dreptul să spui că rromii sunt toți niște hoți. Ai dreptul să spui lucrurile astea fără nicio consecință, fără a primi măcar o mustrare verbală.

Mai e nevoie să vorbim de termeni ca "hate speech" care în România nu sunt recunoscuți nici măcar de formă, mai e nevoie să aducem în discuție lipsa unui cadru legislativ clar care să definească și să sancționeze instigarea la violență prin limbaj, discriminarea sau hărțuirea? Pentru cine să o facem când nimănui nu îi pasă?

Mai miră pe cineva, în acest context, că o femeie de etnie romă poate să fie bătută și APOI chestionată? Că aparent nu mai există camere de supraveghere pe care le putem urmări pentru a confirma dacă cineva este infractor sau nu? Că dreptatea cu pumnul e bine mersi în România anului 2020? Că un retailer gigant nu are niciun răspuns pertinent la această criză de imagine și nici nu pare că îi pasă prea mult?

Devine mai grav însă un lucru pe care nu vrea să îl vadă nimeni – cazul Carrefour România nu este singular. Este un rezultat firesc al incompetenței în funcție, al oamenilor care se cred șefi când îmbracă o uniformă, care își uită umanitatea acasă când li se dă puterea de decizie asupra altora, dar și al discursului plin de ură pe care îl lăsăm zilnic să curgă, în care opiniile de mai sus capătă legitimitate și atrag adepți.

Există o linie fină între libertatea de exprimare și instigarea la violență. Iar totul începe cu glume pe care le vedem inocente – femeia trebuie să stea la cratiță, femeia nu are voie să iasă din cuvântul bărbatului, toți rromii ne fac de rușine în Europa, ar trebui ca homosexualii să se iubească la ei acasă etc. Iar dacă nu știi unde se află acea graniță și nici nu vrei să afli, ești parte din problemă.

De la discurs la realitate

Auzim des sintagme ca "racial profiling" în afară – adică acordarea prezumției de vinovăție cuiva pe baza culorii pielii. Credem că la noi în țară nu există, că nu se poate întâmpla așa ceva, că noi nu suntem atât de liberali încât să ne pese de social justice și de probleme de genul ăsta, că noi suntem mici, tradiționaliști și înapoiați...

Apoi apare cazul Carrefour România care ne arată următoarele:

• Confirmation bias există și va exista mult timp de acum înainte – dacă tu crezi în sinea ta că persoanele de etnie romă merită să își ia pumni în gură sau că sunt necinstite, mai probabil să fure decât un român geto-dac veritabil sau violente prin propria existență, vei căuta evenimente care să-ți confirme asta sau vei căuta să-ți confirmi tu însuți asta prin manipularea realității în care te afli (te vei înconjura doar de știri negative despre categoria asta de oameni, te vei înconjura de prieteni cu o gândire similară care să te valideze etc.)
• Dezumanizarea unor categorii de oameni legitimează comportamente – este mult mai ușor să crezi că ai dreptate și să nu ai remușcări când ataci un homosexual sau o persoană de etnie rromă dacă tu în mintea ta îi dezumanizezi înainte. E mai ușor să te ascunzi în spatele religiei sau societății pentru faptul că nu înțelegi ceva, dar nici nu vrei să te educi pentru că asta implică efort. De fapt, xenofobia, homofobia și ce credea nenea Hitler, toate pornesc de la o prezumție foarte simplă – the othering of the other. Oamenii atacă ceea ce nu înțeleg și nu cunosc pentru că e mai ușor decât să admită că nu înțeleg și nu cunosc.

Cazul Carrefour România - o oglindă a societății noastre

Până când nu vor exista legi clare și amenzi aplicate punctual pentru instigarea la violență prin discurs, dar și pentru violența fizică pe criterii homofobe sau rasiale, cazul Carrefour România nu va fi singular, ci va reprezenta un simplu început care are puterea să creeze un precedent dacă societatea din care renaște rămâne exact la fel.

Incidentul de la Carrefour România, însă, mai presus de toate, mai presus de indignare, furie și neputință nu face decât să întoarcă oglinda către noi toți.

Vă invit să vă aduceți aminte de câte ori ați râs în ultima lună la o glumă despre femei și bucătărie, de câte ori ați dat vina pe femeile abuzate că rămân în astfel de căsnicii, de câte ori ați presupus că violența sau violul sunt justificate în anumite circumstanțe, dacă femeia și-o cere...

Apoi uitați-vă din nou la acest caz...și înapoi la voi înșivă.

Aș putea încheia prin a spune "Rușine, Carrefour, România" sau #BoicotCarrefour pentru că nici până la ora asta nu le-a păsat să spună ceva, PR-ul lor doarme iar pe pagina de Facebook vedem postări promoționale...dar nu o voi face.

Rușine nouă, tuturor.

Pentru că suntem părtași și responsabili moral, pentru că asta e societatea pe care o lăsăm fetelor și femeilor de pretutindeni, asta e moștenirea pe care o lăsăm drept educație – urăște ce e diferit, atacă ce e diferit pentru că ai dreptate.

Atât.

Later update - s-a dovedit pe baza camerelor de supraveghere că fata a furat și că incidentul nu a fost vădit motivat rasial, însă tind să cred în continuare că dacă era o fată de 18 ani, blondă cu ochi albaștri, îmbrăcată din Prada, nu ar fi decurs lucrurile la fel. S-a văzut cum a fost bruscată și împinsă - dar cu siguranță nu bătută cu bestialitate.

Însă ceea ce spun rămâne în picioare - și dacă ești provocat, nu ai dreptul să îți iei legea în propriile mâini. Există poliție, există proceduri interne. Nu bruschezi, nu ataci, indiferent dacă ai dreptate sau nu. Imobilizezi persoana până la apariția organelor abilitate dacă este combativă dar nu răspunzi violenței cu violență.

Însă acum aceste noi date nu fac altceva decât să ne hrănească whataboutism-ul. Acum argumentul este în felul următor - "a lovit-o...dar l-a și provocat...a bătut-o...dar a și furat." Exact asta spun și violatorii - "știi, am violat-o, dar și ea era îmbrăcată sumar."

Cred că putem mai bine ca societate în continuare - ambii au fost vinovați, ambii să plătească în fața legii. Au fost dezinformări în acest caz? Cu siguranță. Este fata în continuare o victimă? Da. A fost bruscată și împinsă. Este în același timp și vinovată de furt? Da. Două realități pot coexista, și dacă par contradictorii.

Cazul Carrefour România este în continuare o oglindă a societății noastre, a modului în care acum justificăm violența, pentru că acum credem că o merită. Dacă furi, meriți să fii bruscat și atacat, legea pumnului trebuie să își facă treaba iar dorința noastră de a fi justițiarii morali, cei nepătați este acum satisfăcută.

One less criminal on the streets.