Ah, studenții…categoria profesională de care în trecut fugeau firmele ca de ciuma bubonică, acești tineri vlăstari care primesc mereu prezumția de incompetență, cărora li se reproșează mereu că sunt proști, că nu știu nimic, că nu au experiență, dar nici nu li se dă vreo șansă să învețe fără bătaie de joc, bani de semințe sau o strângere de mână (la ușă) ca răsplată.
Ești student și ai buzunarele goale? Facultatea nu te-a învățat nimic pentru că sistemul educațional din România e șubred, învechit și colectează mai multe taxe ca ANAF-ul? Ești șomer cu diplomă deși ai muncit mai mult decât asistații sociali și poate ai mai parcurs și cursuri de specializare dar angajatorilor tot nu le pasă? Vrei și tu să-ți procuri propria zacuscă fără să mai ceri ajutor de la părinți? Ei bine, vei fi încântat să afli că firmele, mai nou, oferă joburi pentru studenți și absolvenți pe bandă rulantă și chiar se „bat” pe aceste categorii de tineri.
De unde această tendință care pare aproape bruscă de integrare a tinerilor proaspăt ieșiți din măcinătorul de creiere universitar în câmpul muncii? Ne iubesc deodată companiile și oferă multe joburi pentru studenți din acest motiv sau pare totul mult prea frumos ca să fie adevărat? Să vedem….
De la context la recrutare
Contextul actual al pieței muncii din România este unul sumbru, după cum știm cu toții. Este de ajuns să consultăm câteva surse de încredere sau să ne uităm în jur pentru a sesiza lipsa acută de personal din toate domeniile.
Dacă în trecut, mentalitatea angajatorilor de stăpâni de sclavi capitaliști surprinsă elocvent în sintagme-motto de tipul „te dau afară, stau 50 la ușă” funcționa în realitate pentru că eram destui în țară și își puteau găsi rapid un înlocuitor, iată că acum nu mai este așa.
Nu mai stă nimeni la ușă, pentru că nimeni nu mai vrea să intre. Iar dacă intră, rup ușa cu prima ocazie de plecare din varii motive lesne de înțeles și de aceea sesizăm o fluctuație de personal îngrijorătoare.
Chiar și în acest context, unii angajatorii nu își schimbă mentalitatea învechită și profund arogantă de „Us”versus „Them” nici în ceasul al 17-lea, această credință conform căreia ei se află pe un piedestal de unde privesc bietul candidat aflat la 10 metri sub pământ.
Nu vor să-și schimbe această mentalitate deși sunt puși în fața statisticilor, studiilor și realității crunte care le spun, la unison, că trebuie să schimbe ceva, altfel nu vor mai avea nici măcar oameni care să le toarne capuccino-ul în ceașcă.
În schimb, care credeți că este soluția pe care o aleg? Doar nu ați răspuns mental cu sintagme ca atragerea talentelor, stimularea forței de muncă active sau investirea în cursuri de formare profesională, nu-i așa? Din păcate, doar un procent mic din companii aleg astfel de soluții.
Restul oferă joburi pentru studenți, recrutează practicanți, interni și toate speciile asociate. Dar de ce?
Studentul, această specie perisabilă de angajat…
Dragilor, dacă sunteți studenți, nu vă faceți iluzii că au început companiile să vă iubească deodată. Există, în continuare, următoarele preconcepții despre studenți în mediul profesional, perpetuate și trâmbițate de mai marii HR-iști, de unii angajatori și de manageri:
- Prezumția de incompetență – TOȚI studenții sunt proști, și-au luat diplomele pe bani și n-au învățat nimic în facultate sau în alte proiecte care să-i ajute în mirificul job oferit. Prezumția de incompetență constă în generalizarea tuturor studenților ca fiind inferiori, situați chiar mai jos pe scala profesională în mediul organizațional decât necalificații. Prezumția de incompetență aduce cu sine neîncredere, oferte de muncă jignitoare pentru studenți (doar sunt proști și oricum le trebe numa’ bani de club) și lipsa interesului pentru a-i sprijini să evolueze profesional
- Lipsa experienței justifică un salariu jignitor de mic – un student nu se poate aștepta să primească un salariu exorbitant la primul job, oricine care nu trăiește pe planeta roz știe asta, însă angajatorii vor mereu să le ofere foarte puțin, la limita subzistenței. De ce nu este acest lucru drept? Pentru că pornește din prezumția de incompetență menționată anterior, nu din rațiuni de optimizare a costurilor. Angajatorii nu vor investi într-un angajat pe care îl consideră din start incompetent, abia investesc și în cei foarte buni. Din păcate, prin această atitudine, ei vor pierde din vedere că lipsa experienței în muncă poate fi compensată prin cunoștințe, aptitudini, dorința de a învăța și alte experiențe relevante de voluntariat. Și dacă studentul în cauză nu are aptitudinile vânate de angajator, pe minimul pe economie nici nu va rezista să și le dezvolte pentru că nu este MOTIVAT, un cuvânt pe care HR-iștii îl iubesc, îl folosesc încontinuu și totuși nu îl înțeleg câtuși de puțin
- Studenții nu sunt angajați statornici – nu numai că HR-iștii, managerii și angajatorii nu fac eforturi pentru retenția studenților angajați, dar îi acuză mereu că nu sunt statornici. Însă, dacă gândim mai departe de prejudecăți, e lesne de înțeles că fluctuația de personal se întâmplă tocmai din cauza punctelor 1 și 2 – angajații care nu sunt motivați și încurajați, ci doar munciți și forjați până cad pentru că nu au experiență și sunt percepuți ca incompetenți nu vor sta într-o organizație care nu îi respectă
Companiile ne angajează pentru ele, nu pentru noi
Legea internship-ului, stagiile de practică pentru studenți, job-urile entry-level, toate par foarte încurajatoare pentru orice tânăr la început de drum. Dar, realitatea este că, majoritatea dintre acestea au fost create exclusiv pentru protecția angajatorului.
Ce vreau să spun prin asta? Ei bine, în caz că nu știați, statul le dă bani să ne angajeze. Statul le reduce din impozite ca să ne țină cât mai mult, mai ales dacă le aducem hârtii doveditoare de la facultate sau master. Și, pentru că ne plătesc mizer, companiile câștigă foarte mult reducând semnificativ și costurile salariale. Win-win..pentru ele.
Pentru angajatori, studenții devin, astfel, perisabili. Azi vin, mâine pleacă. Excepțiile de la regulă sunt, din păcate, foarte puține, iar în fața acestor companii, nu pot decât să mă înclin.
Restul se așteaptă ca studentul să se mulțumească exact cu ce i se oferă, să fie tratat ca un necalificat sau ca o sub-specie mai jos de nivelul necalificării pentru că se află sub prezumția de incompetență și merită cât decide compania că merită. Doar n-ai experiență, cine ești tu să vrei mai mult, chiar dacă ai cunoștințe sau aptitudini?
Respectă și vei fi respectat…
Nu mă mândresc cu toți studenții din jurul meu, dar stereotipul bețivilor din club și al agramaților nu ne reprezintă pe toți și trebuie să înceteze să devină eticheta noastră. Cât timp angajatorii încă sunt pe un piedestal, iar noi la 10 metri sub pământ și încurajați să rămânem acolo, e un dezechilibru de putere care nu poate funcționa la nesfârșit într-o țară cu o criză de talente gravă.
La fel cum refuz să cred că toți HR-iștii incompetenți de care mă iau în unele articole reprezintă întregul și frumosul domeniu al resurselor umane, la fel sper și vreau să cred într-un viitor în care companiile nu ne pun pe toți într-o oală a incompetenței și a lipsei de speranță.
Companiile nu există fără oameni, iar atunci când toți oamenii vor înceta să prezinte interes pentru o companie, ea va dispărea pentru că nu se poate susține fără oameni. Și nici măcar o masă de studenți cu buzunarele goale și speranțe deșarte nu o va salva.
Nu suntem perisabili. Și tot ce pretindem este o fărâmă de respect.
Așadar, data viitoare când vreți să ne aburiți cu internship-uri care implică muncă pe rupte pentru 2 semințe pentru că atât ați decis voi că valorăm, când ne spuneți că ne dați o șansă să învățăm, dar nu ne învățați nimic pentru că ne credeți prea proști, ci doar vă folosiți de noi, nu vă mai răciți gura, pentru că sună ca un discurs electoral.
Spuneți-o tare, cu sinceritate, în schimb:
- angajăm studenți ca să fim scutiți de plata impozitelor
- angajăm studenți pentru că sunt o forță de muncă ieftină, fără pretenții
- angajăm studenți pentru că nu au experiență, și le vom invoca acest argument de fiecare dată când ridică orice pretenție la minimă decență din partea noastră
- angajăm studenți pentru că acceptă să fie plătiți în borcane de zacuscă și nu au alternative
- oferim joburi pentru studenți pentru că avem nevoie de fraieri care să muncească pe gratis
Vă vom aprecia mai mult dacă o faceți.
Vedeți? Se poate.
Ți-a plăcut ce ai citit? Zi-le și la preceni!